Pisicile sunt capabile să prezică schimbările condițiilor meteorologice. Nu ar trebui să te aștepți ca ele să prezică cu exactitate temperaturile. Cu toate acestea, aceste animale servesc drept indicatori ai iminenței vremii reci, a căldurii, a furtunilor de zăpadă sau a ploii.
Pisica doarme cu burta în sus
Când temperatura crește ușor, pisica se îndreaptă și adoptă o postură arcuită. Pe măsură ce vremea se apropie de o încălzire semnificativă, animalul se întinde în semicerc. În zilele călduroase, se întinde ca o sfoară. În această poziție, poate sta întinsă în mijlocul camerei.
Această sensibilitate la vreme se datorează faptului că pisicile simt și reacționează la schimbările presiunii atmosferice mult mai devreme decât oamenii. De asemenea, pe vreme caldă, termoreglarea animalelor crește, menținând o temperatură constantă a corpului. Extensia corpului pisicilor ajută la creșterea zonei de pierdere a căldurii.
Pisica se ghemuiește într-o minge și își acoperă nasul cu laba
Pisicile reacționează și la scăderea temperaturii care se apropie. Încearcă să-și păstreze căldura corpului, așa că încep să caute un loc cald în casă, se ghemuiesc și își acoperă nasul cu labele sau coada.
Pisica se învârte în somn, incapabilă să-și găsească un loc.
Stăpânii de pisici observă adesea că pisica lor are nevoie de mult timp pentru a se așeza în timp ce doarme și își schimbă constant poziția. Acest comportament indică o schimbare a vremii. Dacă o pisică începe să zgârie covorul, peretele sau podeaua, nu este doar o coincidență. Simte apropierea unui vânt puternic sau a unei furtuni de zăpadă. Dacă coada unei pisici este umflată și ridicată, o furtună de zăpadă este iminentă. Se crede că rotirea capului unei pisici în timp ce se toaletează indică direcția vântului. Dacă se apropie o viscol sau o ninsoare, pisica va deveni neliniștită.
Acest lucru se datorează faptului că urechile interne și timpanele pisicilor sunt mult mai sensibile decât cele ale oamenilor. Prin urmare, pe măsură ce se apropie vremea nefavorabilă, acestea încep să simtă disconfort, ceea ce le afectează comportamentul.
Pisica bea mai mult decât de obicei
Înainte de ploaie, o pisică devine mai puțin jucăușă și nu se mai zbenguie după coadă. Dispoziția ei se schimbă într-una de gândire și calm. Înainte de vremea nefavorabilă, va evita plimbările afară. Acest lucru nu este surprinzător, deoarece blana udă îi provoacă disconfort. Acasă, va bea mai multă apă dintr-un bol și va ronțăi o iarbă specială. Pe măsură ce se apropie ploaia, pisica va începe să-și lingă bine coada și să-și spele urechile. Strănutul unei pisici indică faptul că ploaia va începe în decurs de o oră.
Oamenii de știință explică linsul cozii și consumul de apă ca o încercare de a compensa tensiunea din intestine cauzată de fluctuațiile presiunii atmosferice.
Dezastre naturale: pisicile se comportă foarte agitate
Se știe că animalele își avertizează stăpânii cu privire la apropierea unui cutremur, a unei erupții vulcanice sau a unui uragan prin comportamentul lor. Pisicile se numără printre cele mai frecvent observate animale, aproape întotdeauna apropiate de oameni. Locuitorii din zonele cu risc seismic ridicat au observat că pisicile devin foarte agitate înainte de un cutremur. Blana lor se zbârlește, iar urechile li se aplatizează pe cap. Pe măsură ce se apropie o catastrofă, pisicile încep să mieune, alertând oamenii cu privire la pericol. De asemenea, ele caută un loc retras și cer să iasă afară. Cele mai sensibile animale părăsesc casa cu câteva zile înainte de un cutremur.
Acest comportament se explică prin faptul că pisicile percep tremururi care sunt nedetectabile de instrumente. O altă teorie este că ele reacționează la schimbările nivelurilor de electricitate statică care preced un cutremur.
Dacă se așteaptă în curând vânturi puternice, ninsori sau o furtună, comportamentul pisicii devine agitat - începe să alerge prin casă cu coada ridicată, adesea mieunând zgomotos și nu se poate calma mult timp.
Capacitatea pisicilor și a altor animale de a prezice vremea nu a fost dovedită științific. Oamenii de știință speculează doar că animalele reacționează la sunetele tunetelor îndepărtate, la apropierea ploii sau la schimbările de aer. În ciuda acestui fapt, oamenii exploatează în mod activ această abilitate.
