
Conţinut
Rolul mineralelor în organism
În corpul uman microelementele minerale joacă un rol divers și important, aceste substanțe se găsesc în structura sa și îndeplinesc un număr imens de funcții de bază:
- Acestea mențin presiunea osmotică în fluidele intercelulare și în celule.
- Acestea reglează procesele de schimb apă-sare.
- Acestea asigură funcționarea normală a sistemelor digestiv, cardiovascular, nervos și a altora.
- Mențineți echilibrul acido-bazic.
- Acestea activează acțiunea vitaminelor, hormonilor, enzimelor sau fac parte din acestea și, prin urmare, participă la toate tipurile de procese metabolice.
- Acestea participă la procesele de coagulare a sângelui și hematopoieză.
- Menține integritatea structurală a corpului.
Acestea reglează potențialul transmembranar, necesar pentru contracția fibrelor musculare, conducerea impulsurilor nervoase și funcționarea normală a celulelor.
- Acestea participă la structura elementelor formatoare ale sângelui și îi mențin compoziția naturală în sare.
- Acestea participă la construirea țesuturilor din organism, în special a țesutului osos, unde calciul și fosforul sunt principalele elemente structurale.
- Sunt o componentă de bază a produselor alimentare, iar excesul sau deficitul lor prelungit în dieta zilnică duce la tulburări metabolice și chiar boli.
- Acestea afectează imunitatea organismului și funcțiile sale de protecție.
Echilibrul acido-bazic
Micronutrienții din organism mențin echilibrul acido-bazic. Acest echilibru este esențial pentru menținerea unui mediu intern stabil. Cu toate acestea, obiceiurile alimentare și prevalența compușilor alcalini sau acizi din dietă pot influența modificările echilibrului acido-bazic. Microelementele minerale alcaline includ: Sodiul, magneziul și calciul se găsesc în cantități considerabile în lapte și produse lactate fermentate (cu excepția brânzei), precum și în legume, cartofi, fructe de pădure și fructe. Oligoelementele minerale acide includ clorul, sulful și fosforul. Acestea se găsesc în cantități mari în pește, carne, pâine, ouă și cereale.
Când pH-ul este mai mic de 7, mediul este acid, iar dacă este mai mare, este alcalin. Sângele uman este un mediu alcalin.PH-ul său este de aproximativ 7,5. Acizii sunt produși constant în organism ca urmare a metabolismului constant. De asemenea, organismul primește cantități mari de acizi din alimente. Pentru a preveni diverse boli, acești acizi sunt neutralizați de microelemente alcaline.

Dieta ar trebui să creeze un mediu ușor alcalin în sistemul circulator, oferind organismului un nivel mai ridicat de energie, întărind dinții și oasele și asigurând imunitate împotriva gripei și răcelii.
Necesarul mediu de minerale
Pentru dezvoltare și conservare funcționarea normală a organismului Oamenii consumă constant oligoelemente minerale, necesitând o reaprovizionare zilnică. Deficiența anumitor substanțe sau absența lor constantă poate duce la diverse boli. Elementele minerale intră de obicei în organism prin alimente, iar doar câteva sunt absorbite prin plămâni și piele.

Cele mai frecvente deficiențe la om sunt seleniul, zincul, cuprul, manganul și magneziul. Copiii în perioadele de creștere activă și femeile în timpul sarcinii prezintă adesea deficiențe de fier și calciu.
Surse de minerale
Pentru orice persoană, principalul lucru este sursă de elemente minerale reprezintă alimentele și apa pe care le consumăm. Unele microelemente se găsesc peste tot și în cantități semnificative, în timp ce altele sunt mai puțin frecvente și în cantități mici.
Diverse produse în sine conțin cantități diferite de elemente mineraleDe exemplu, produsele lactate fermentate conțin peste 25 de minerale diferite, dintre care cele mai importante sunt fierul, calciul, fluorul, manganul, iodul și zincul. Produsele din carne conțin substanțe precum titanul, argintul, zincul și cuprul, în timp ce fructele de mare conțin nichel, fluor și iod.
Unele alimente au capacitatea de a concentra selectiv cantități mari din anumite minerale. De exemplu, cerealele conțin cantități mari de siliciu, algele marine conțin iod, stridiile conțin zinc și cupru, iar crustaceele conțin cantități mari de cadmiu.

Excesul și deficitul de elemente minerale
Indiferent de prevalența ridicată a elementelor minerale în naturăTulburările din organism asociate cu o deficiență sau, uneori, un exces al acestor substanțe sunt foarte frecvente. Cele mai frecvente cauze ale acestei afecțiuni sunt:
- O dietă zilnică dezechilibrată duce la deficiențe sau insuficiențe ale diverșilor nutrienți și afectează absorbția micro- și macronutrienților. De exemplu, absorbția calciului este afectată de excesul de grăsimi din dietă, în timp ce absorbția acidului oxalic, magneziului și fosforului este agravată de deficitul de vitamina D.
- O dietă monotonă caracterizată printr-o predominanță prelungită a anumitor alimente în detrimentul altora. Doar o dietă variată poate asigura un aport echilibrat al tuturor micronutrienților. De exemplu, produsele lactate fermentate sunt cele mai bune surse de calciu ușor digerabil, dar sunt sărace în elemente hematopoietice și magneziu.
- Consumul anumitor medicamente care afectează sau inhibă absorbția mineralelor din tractul gastrointestinal și perturbă procesele metabolice ale acestora.
Caracteristicile geologice ale diferitelor regiuni ale țării duc la o diferență în abundența sau deficitul de elemente minerale din alimentele locale, determinată de compoziția chimică a apei și a solului. Acest lucru are ca rezultat boli specifice diferitelor regiuni. De exemplu, gușa endemică este cauzată de deficitul de iod.
- Decongelarea cărnii în apă și gătirea prelungită a legumelor decojite cresc pierderea tuturor mineralelor. Pierderea de magneziu, calciu, fier și fosfor în timpul gătirii alimentelor vegetale se ridică la aproximativ 15%.
- Pierdere enormă de elemente minerale din cauza colitei ulcerative, bolii Crohn, sângerărilor.
- Când nevoile organismului pentru anumite minerale cresc, nu există modificări ale dietei. De exemplu, femeile însărcinate și cele care alăptează se confruntă cu o creștere bruscă a nevoii lor de fier și calciu.
Excesiv cantitatea anumitor elemente minerale poate crea un efect toxic și poate perturba echilibrul general al sistemului nervos. De exemplu, sodiul, acționând împreună cu potasiul, este cel mai important micronutrient din hidrosistem: sodiul reține apa în organism, în timp ce potasiul, dimpotrivă, îi permite acesteia să iasă. O deficiență de sare de masă, care constă din două substanțe: clor și sodiu, poate provoca umflături și poate duce la creșterea presiunii interne.

Formele de existență ale elementelor minerale
În corpul uman elemente minerale Pot exista în mai multe forme:
Sub formă de săruri insolubile. În această formă, elementele minerale se găsesc în țesuturi. De exemplu, sărurile de fluorură și fosfații de calciu se găsesc în țesutul dentar și os.
- Ca parte a celulelor organice. În această formă, legătura este specifică și puternică. De exemplu, iodul în tiroxină sau fierul în hemoglobină.
- Formă ionizată. În această formă, elementele minerale există sub formă de săruri dizolvate disociate, ionii legându-se de celulele proteice pentru a forma complexe.
Importanța fosforului în corpul uman
Fosforul este un element care participă activ la multe procese metabolice. Atât vârstnicii, cât și copiii mici au nevoie de acest nutrient.
Fosforul joacă un rol în dezvoltarea sistemului osos. În corpul copiilor Calciul și fosforul sunt responsabile pentru formarea corectă a dinților și a sistemului ososConsumul acestor nutrienți previne osteocondroza și întărește oasele, ceea ce face ca aportul de fosfor să fie esențial la orice vârstă. Acest nutrient joacă, de asemenea, un rol în procesele metabolice. Ajută la eliberarea energiei din alimente, ajutând oamenii să își mențină o siluetă perfectă. În plus, acest element ajută și la absorbția anumitor vitamine.
Pentru funcționarea normală a inimii și a rinichilor, organismul necesită o cantitate adecvată de fosfor. La nou-născuți, acest mineral joacă, de asemenea, un rol în dezvoltarea sistemului nervos.
În fiecare zi O persoană trebuie să consume între 1300 și 1600 mg de fosfor.Un mineral a cărui doză zilnică este necesară pentru buna funcționare a inimii și a rinichilor și pentru procesele metabolice normale ar trebui, în mod ideal, să fie de cel puțin 2000 mg.
Caracteristicile fosforului
Acest unul dintre micronutrienții chimici esențiali pentru o sănătate bună și sănătatea umană. Fosfații — compuși care îi conțin — se găsesc în cantități destul de mari în alimente. Un conținut ridicat de fosfor se găsește în:
peşte;
- diferite tipuri de carne;
- verdeaţă;
- nuci;
- leguminoase;
- produse din cereale.
Aceste alimente sunt bogate și în alte vitamine și substanțe care trebuie consumate zilnic.
Importanța fosforului pentru organism
Fosfor joacă un rol în aproape fiecare proces din organism Oameni. Rolul principal al acestui micronutrient este de a susține funcția sistemului nervos, producerea de energie și metabolismul. Acesta este motivul pentru care mineralele sunt o parte esențială a dietei fiecărei persoane.
Pentru a rezuma, trebuie spus că cantitate suficientă de fosfor Ajută la reînnoirea și restaurarea mușchilor, oaselor, rinichilor și ficatului. De asemenea, produce vitamine B, hormoni și enzime. Aceste substanțe se găsesc în formula acizilor nucleici, care sunt responsabili de ereditate, și ATP (adenozin trifosfat), care furnizează energie pentru procesele vitale. Deficiența acestor micronutrienți în aportul zilnic duce la afecțiuni grave.
Acestea reglează potențialul transmembranar, necesar pentru contracția fibrelor musculare, conducerea impulsurilor nervoase și funcționarea normală a celulelor.
Caracteristicile geologice ale diferitelor regiuni ale țării duc la o diferență în abundența sau deficitul de elemente minerale din alimentele locale, determinată de compoziția chimică a apei și a solului. Acest lucru are ca rezultat boli specifice diferitelor regiuni. De exemplu, gușa endemică este cauzată de deficitul de iod.
Sub formă de săruri insolubile. În această formă, elementele minerale se găsesc în țesuturi. De exemplu, sărurile de fluorură și fosfații de calciu se găsesc în țesutul dentar și os.
peşte;

